Trimite:
O compensare a carbonului reprezintă o reducere sau eliminare a unei tone metrice de dioxid de carbon (CO2) din atmosferă, utilizată pentru a compensa emisiile care apar în altă parte.
Compensările de carbon pot fi generate prin reducerea sau eliminarea oricărui gaz cu efect de seră (GHG) cunoscut ca fiind cauza schimbărilor climatice, însă dioxidul de carbon este folosit ca punct de referință deoarece este cel mai comun GHG în atmosferă și rămâne în sistemul climatic pentru o perioadă foarte lungă de timp.
Compensațiile de carbon joacă un rol important în minimizarea amprentei de carbon a organizațiilor și indivizilor și ar trebui utilizate pentru a contrabalansa emisiile care nu pot fi reduse, eliminate sau evitate direct
Primul pas în generarea unei compensări de carbon este producerea unei reduceri sau eliminări a emisiilor (ERR). Odată ce o ERR a fost certificată conform unui standard de încredere, poate fi emisă sub formă de unitate tranzacționabilă și este denumită „credit de carbon”. Atunci când un credit de carbon este utilizat pentru a compensa emisiile în altă parte, acesta este „retras”, adică scos din circulație și nu mai poate fi vândut; în acest moment, un credit de carbon devine o compensare a carbonului.
Creditele de carbon generate în cadrul Programului Standardului de Carbon Verificat (VCS) al Verra sunt numite Unități Verificate de Carbon (VCU-uri).
De ce avem nevoie de compensări de carbon?
Criza climatică actuală necesită acțiuni urgente pentru reducerea emisiilor de gaze cu efect de seră (GHG), care, până în 2030, trebuie să scadă aproximativ la jumătate față de nivelurile din 2010. Pentru a realiza acest lucru, trebuie să urmărim o ierarhie a acțiunilor climatice:
- Măsurare – Primul pas în gestionarea amprentei de carbon este măsurarea acesteia.
- Reducere – Companiile și indivizii trebuie apoi să își reducă amprenta de carbon ori de câte ori este posibil, de exemplu prin investiții în măsuri de eficiență energetică, achiziționarea de energie regenerabilă, minimizarea călătoriilor cu avionul și reducerea consumului de carne.
- Compensare – Pentru a contrabalansa emisiile care, în acest moment, nu pot fi direct reduse, eliminate sau evitate, organizațiile și indivizii pot achiziționa compensări de carbon pentru a-și atenua și mai mult impactul asupra climei.
De exemplu, până când decarbonizarea sectorului aviației este fezabilă din punct de vedere tehnic și financiar, companiile aeriene ar trebui să minimizeze emisiile cât mai mult posibil (de exemplu, prin achiziționarea de biocombustibili sustenabili) și apoi să își reducă în continuare amprenta prin achiziționarea de compensații de carbon.
Compensarea carbonului nu este singura soluție pe termen lung pentru criza climatică, dar este unul dintre puținele și neprețuitele instrumente pe care le avem în prezent pentru a realiza reduceri și eliminări reale ale emisiilor de gaze cu efect de seră (GHG) cât mai rapid posibil.
Cercetările au arătat că organizațiile care achiziționează compensări de carbon sunt în general mult mai susceptibile să realizeze și reduceri interne ale emisiilor. Acest lucru indică faptul că acele companiile care utilizează compensații tind, de asemenea, să facă cel mai mult în general pentru a reduce emisiile.
Ce sunt piețele de carbon?
Piețele carbonului permit entităților să comercializeze emisii. Piețele de carbon există ca 1) piețe de conformitate și 2) pieţe voluntare.
- Pe piețele de conformitate, entitățile participă pentru a îndeplini cerințele de reglementare. De exemplu, în sistemele de limitare și comercializare a emisiilor, entitățile pot fi autorizate să genereze doar un anumit nivel de emisii; dacă generează mai multe emisii, li se poate aplica o taxă suplimentară sau au opțiunea de a compensa prin achiziționarea de compensări de carbon.
- Piețele voluntare oferă companiilor, ONG-urilor și persoanelor fizice, care doresc să-și minimizeze amprenta de carbon, un loc pentru a achiziționa compensații.
Piața voluntară a carbonului este reglementată?
Prin definiție, piața voluntară a carbonului nu este reglementată deoarece are loc în afara reglementărilor guvernamentale. Cu toate acestea, piața voluntară a carbonului a suferit o cantitate semnificativă de autoreglementare, ceea ce a dus la metode și cerințe de contabilitate robuste. De exemplu, astăzi toate programele credibile de gaze cu efect de seră (cum ar fi Programul VCS) sunt gestionate de organizații non-profit și necesită ca proiectele care emit compensații de emisii de carbon (1) să utilizeze o metodologie contabilă robustă, susținută de literatura științifică, ( 2) sunt evaluate de auditori terți independenți și (3) listează toată documentația proiectului într-un registru.
Autoreglementarea din anii 2000, când compensările carbonice nu erau supuse multor cerințe, adesea nu erau revizuite de auditori independenți terți, erau emise pe bază ex-ante (adică pe baza previziunilor; de exemplu, un proiect de plantare de arbori ar presupune că toți arborii săi vor crește până la maturitate și să pretindă credite pentru tot carbonul care va fi stocat în arbori în viitor), iar datele și informațiile din spatele acestor proiecte nu erau accesibile. La acea vreme, pe piață existau mai mult de 10 „standarde”.
Cu toate acestea, mai multe companii și organizații au văzut potențialul din spatele pieței voluntare a carbonului și au lucrat pentru a asigura credibilitatea pieței. De exemplu, mai multe organizații non-profit au lansat Inițiativa pentru Calitatea Compensațiilor de Carbon pentru a aborda unele dintre preocupările inițiale. În 2008, mai multe companii s-au reunit pentru a crea Alianța Internațională pentru Reducerea și Compensarea Carbonului (ICROA), ale cărei obiectiv este de a oferi asigurare a calității în gestionarea carbonului și compensarea acestuia prin respectarea Codului de Bune Practici ICROA de către membrii săi. Aceste eforturi și altele similare au contribuit la stabilirea standardelor actuale privind ceea ce este considerat în mod general o compensare credibilă a carbonului.
În prezent, piața voluntară a carbonului cuprinde mai multe programe credibile de gaze cu efect de seră (GHG) care emit reduceri reale de emisii, iar cumpărătorii pot avea încredere în calitățile creditelor emise de acestea.
Robustitatea mai multor programe GHG care funcționează în piața voluntară a carbonului a servit, de asemenea, drept modele pentru anumite reglementări privind schimbările climatice. Programul de compensare din California, care face parte din sistemul său de limitare și comercializare a emisiilor, se bazează în mare măsură pe munca realizată de Climate Action Reserve. Guvernele Columbiei și Africii de Sud permit companiilor care au obligații fiscale privind impozitul pe carbon să utilizeze compensări de carbon emise de Programul VCS, Standardul de Aur sau Mecanismul de Dezvoltare Curată (al Națiunilor Unite) pentru a-și îndeplini aceste obligații.
Cine sunt jucătorii cheie pe piețele de carbon?
Între concepția unui proiect de compensare a carbonului și retragerea creditului, mai mulți actori interacționează pentru a asigura reducerea sau eliminarea gazelor cu efect de seră din atmosferă.
Standardele emit regulile și cerințele pentru programele de creditare a gazelor cu efect de seră. Ele revizuiesc și desfășoară consultări publice pentru aceste reguli și metodologii și, în cele din urmă, le aprobă. De asemenea, ele examinează documentele inițiale de proiectare a proiectului și revizuiesc și aprobă verificarea creditelor de carbon.
Dezvoltatorii de proiecte sunt entități care gestionează un proiect care reduce emisiile de gaze cu efect de seră. Ei selectează o metodologie sau un protocol și elaborează un document de design al proiectului.
Organismele de validare/verificare (VVB) efectuează validarea documentului de sign al proiectului, adică evaluează dacă proiectul îndeplinește criteriile standardului și este proiectat conform metodologiei. VVB-urile sunt esențiale pentru asigurarea integrității proiectelor înregistrate în programul standardului. După ce un proiect își implementează activitățile și monitorizează progresul – documentat în rapoartele de monitorizare – un VVB efectuează o verificare, adică confirmă că toate reducerile sau eliminările de emisii sunt cuantificate în conformitate cu cerințele standardului. Reducerile și eliminările de emisii sunt apoi transformate în credite de carbon și eliberate pentru comercializare. Fiecărui credit i se atribuie un număr de serie într-un registru.
Cumpărătorii sau intermediarii (brokeri sau retaileri) cumpără credite din proiecte. Când un cumpărător folosește creditul drept compensare, acesta este scos de pe piață și retras.
Ce este adiționalitatea?
Adiționalitatea înseamnă că reducerea sau eliminarea unei emisii de gaze cu efect de seră (GES) rezultă dintr-o activitate care nu ar fi avut loc fără veniturile din vânzarea creditelor de carbon. Un prim pas și critic în acest context este de a determina că o activitate de proiect nu este cerută de lege sau regulament.
Toate metodologiile aprobate de VCS trebuie să includă o abordare detaliată pentru determinarea adiționalității unei activități specifice de proiect. Organismul independent de validare/verificare (VVB) auditează demonstrarea adiționalității pentru a concluziona dacă proiectul îndeplinește regulile și cerințele VCS.
Cine auditează proiectele Verra?
Toate proiectele VCS sunt auditate de auditori terți independenți, a căror activitate este supravegheată de Verra, și apoi de Verra însăși. Acești auditori terți (denumiți organism de validare/verificare sau VVB)
- validează designul proiectului (adică evaluează dacă descrierea proiectului îndeplinește cerințele Programului VCS) și
- verifică reducerile sau eliminările de emisii realizate (adică, auditează raportul de monitorizare al unui proiect pentru a determina dacă reducerile și/sau eliminările de emisii au fost cuantificate conform cerințelor respective).
Rapoartele produse de VVB sunt apoi revizuite de Verra și finalizate atunci când toate problemele restante au fost rezolvate.
Care sunt standardele?
Standardele de carbon asigură credibilitatea și calitatea înaltă a creditelor de carbon emise pentru tranzacționare. Proiectele care doresc să obțină certificarea într-un program standard de renume urmează un proces de evaluare riguros pentru a genera compensații de carbon care sunt suplimentare, calculate cu precizie, permanente, care nu au fost revendicate de o altă entitate și nu au cauzat niciun prejudiciu social sau de mediu. Standardele asigură că reducerea sau îndepărtarea emisiilor de carbon revendicate de proiecte se realizează în realitate.
Standardele joacă un rol crucial în piața voluntară a emisiilor de carbon, care nu este reglementată de nicio agenție guvernamentală. Mai este de menționat că standardele voluntare de carbon sunt acum funcționale în diverse piețe de conformitate pentru a le ajuta să își atingă obiectivele privind clima (de exemplu, piețele interne de carbon din Columbia și Africa de Sud).
Programul Standardului Verificat de Carbon (VCS) este cel mai important standard de carbon din lume. Verra actualizează periodic regulile și cerințele pentru Programul Standardului Verificat de Carbon (VCS) pentru a extinde sfera programului și pentru a se asigura că acesta continuă să reflecte ultimele descoperiri științifice și tehnologice. De exemplu, începând cu 2019, VCS nu permite proiecte de energie regenerabilă la scară largă conectate la rețea în majoritatea cazurilor.
Ce este Registrul Vera?
Registrul Verra este piatra de temelie pentru implementarea standardelor și programelor Verra. Este depozitul central pentru toate informațiile și documentația referitoare la proiectele și unitățile Verra. Registrul Verra asigură, de asemenea, unicitatea proiectelor și creditelor din sistem.
Orice entitate care dorește să înregistreze proiecte sau să emită, să retragă sau să transfere credite trebuie să aibă un cont Verra Registry activ. Cererile de cont pot fi depuse făcând clic pe butonul „Deschidere cont nou” (colțul din dreapta sus al site-ului Verra Registry). Reține că toți solicitanții de cont de registru vor fi supuși unor verificări stricte de antecedente „Cunoașteți clientul”.
Termenii de utilizare (PDF) stabilesc condițiile în baza cărora Verra se oferă să pună la dispoziția utilizatorului Registrul Verra.
VCS sub Corsia
Unitățile de carbon verificate (VCU) sunt credite eligibile pentru conformitatea cu obligațiile din cadrul Schemei de Compensare și Reducere a Carbonului pentru Aviația Internațională (CORSIA).
Organizația Internațională a Aviației Civile (ICAO) a implementat CORSIA pentru a menține emisiile nete de CO2 la nivel global din aviația internațională la nivelurile din anul 2020 (numite și „creștere neutră în ceea ce privește emisiile de carbon începând din 2020”). Acest lucru se realizează prin compensarea oricăror emisii care depășesc nivelurile din 2020 și care rămân după utilizarea combustibililor durabili pentru aviație și implementarea îmbunătățirilor tehnice și operaționale în sector. Programul CORSIA a stabilit reguli pentru determinarea cerințelor sectorului privind compensarea și alocarea obligației de compensare către companiile aeriene.
Obligațiile în cadrul programului CORSIA sunt valabile pentru perioada 2021-2035. Peste 100 de țări participă în prezent în faza pilot voluntară și se așteaptă ca această participare să crească până în 2027, când devine obligatorie pentru majoritatea țărilor în cadrul ICAO.
Majoritatea tipurilor de proiecte din cadrul Programului VCS sunt eligibile pentru a furniza unități de carbon verificate (VCU) în cadrul CORSIA. Conform actualului domeniu de eligibilitate al proiectelor VCS stabilit de ICAO, perioada de acreditare trebuie să fi început începând cu 1 ianuarie 2016, iar reducerea emisiilor să fi avut loc până la data de 31 decembrie 2020. ICAO va lua în considerare în continuare eligibilitatea atenuării care va avea loc începând cu 2021 prin proiecte VCS.
Propunătorii proiectului pot solicita aplicarea unei etichete CORSIA VCU-urilor eligibile, fie ca parte a procesului de emitere, fie prin cerere specifică ulterior. Această etichetă CORSIA va fi afișată în Registrul Verra pentru a indica ce VCU pot fi retrase în scopuri CORSIA. VCU-urile etichetate CORSIA pot fi căutate în Registrul Verra în câmpul „Certificări suplimentare”.
VCS sub Corsia
Proiectele au opțiunea de a genera active SD VISta care reprezintă beneficii specifice de dezvoltare durabilă. Proiectele care generează active SD VISta trebuie să utilizeze o metodologie aprobată de active SD VISta pentru a cuantifica beneficiile sociale sau de mediu specifice care vor fi emise ca active.
Metodologiile activei SD VISta stabilesc premizele, parametrii și procedurile pentru măsurarea, monitorizarea și raportarea beneficiilor specifice în domeniul dezvoltării durabile. Ele oferă, de asemenea, proceduri detaliate pentru cuantificarea beneficiilor reale de mediu și/sau sociale ale proiectului și oferă îndrumări pentru a ajuta dezvoltatorii de proiecte să stabilească limitele proiectului, să stabilească scenarii de bază, să monitorizeze beneficiile și, în cele din urmă, să cuantifice și să emită beneficiile dezvoltării durabile sub forma activelor SD VISta.
Strategii de reducere a amprentei de carbon a companiilor
